acuarelaIntroducere

Sfânta Arhiepiscopie a Argeşului şi Muscelului cuprinde în jurisdicţia sa judeţul Argeş, al cărui nume, de origine dacică, vine de la râul omonim, care îl străbate în cursul său superior. Judeţul Argeş este situat în partea central-sudică a României, între 440 83´ şi 450 37´ latitudine nordică şi 240 25´ şi 250 20´ longitudine estică1.

Remarcăm faptul că paralela 450 împarte teritoriul argeşean în părţi aproximativ egale2. În partea nordică, limita judeţului Argeş trece peste crestele înalte ale munţilor Făgăraş, traversează masivul Piatra Craiului şi culoarul rucăr-Bran, despărţindu-l de judeţele Sibiu şi Braşov. la est, limita cu judeţul Dâmboviţa, mult mai lungă, urmăreşte, în general, linia meridianului, şi traversează munţii leaota, Subcarpaţii Munteniei, valea Dâmboviţei, Subcarpaţii getici, piemontul Cândeşti şi câmpia găvanu-Burdea; la sud, limita cu judeţul Teleorman taie câmpia găvanu-Burdea de la est la vest; în sud-vest, limita cu judeţul Olt continuă din câmpie spre piemontul Cotmeana şi traversează văile din bazinul superior al râului Vedea; la vest, limita cu judeţul Vâlcea traversează valea râului Topolog şi continuă, paralel cu aceasta, până la obârşie, suprapunându-se Subcarpaţilor getici şi versantului sudic al munţilor Făgăraş3.

IPS Parinte CalinicDebutul mileniului al III-lea a găsit lumea într-o profundă criză de identitate, inclusiv cea a valorilor moral-religioase, componente principale ale dimensiunii identitare a unui popor. Omenirea se află astfel într-o permanentă căutare a tradiţiei, ca parte integrantă a istoriei, a ideilor, noţiunilor, conceptelor şi credinţelor în stare să înfrunte sfidarea modernă a globalizării. Din acest punct de vedere nu face excepţie nici românia care, închistată în dogmatica totalitarismului vreme de o jumătate de secol, s-a dovedit nepregătită şi incapabilă să facă faţă întâlnirii cu „şocul viitorului ” în momentul dobândirii libertăţilor democratice la care trecutul istoric şi tradiţia îi dădeau dreptul1.

În acest context, pentru reducerea întregului complex de factori care au dus naţiunile în pragul pierderii identităţii prin fenomenul globalizării, se face, tot mai insistent, recurs la istorie şi la tradiţie. Căci, dacă în lumea contemporană se vorbeşte cu acribie despre o globalizare a culturii, o cultură a globalizării încă nu există, fondul mondial de valori spirituale fiind o componentă a culturilor naţionale. revenind la istorie şi spiritualitate, ca părţi determinante ale formulei identitare a unei naţiuni şi făcând referire la poporul român, André Malraux spunea: „Voi, românii, sunteţi deţinătorii unei strălucite spiritualităţi şi aceasta nu se poate desprinde de cea religioasă, adevărata credinţă în Dumnezeu!” Definită ca „grădină a Maicii Domnului”, românia înglobează în acest teritoriu mai multe răzoare de istorie, spiritualitate şi sacralitate - printre ele numărându-se şi frumuseţile miraculoase de sub „pogoanele de cer” ale Argeşului şi Muscelului.

Top