Sfânta Cuvioasă Parascheva și schimbarea veșmintelor sale

 

Pr. Marin Mateescu

Pe la anul 1025 d.H. intr-un frumos rasarit de soare, in oraselu numit Epivat, nu departe de vestita cetate a Bizantului, Constantinopolul se naste intr-o familie de neam bun si oameni invatati dreptcredinciosi fetita Parascheva, botezata in religia crestina. De multe ori mama sa o lua la biserica si astfel in Casa Domnului fiind la varsta de 10-12 ani aude cuvintele din Scriptura: „Cel ce voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de Sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” [i] . Inca din fargeda varsta „ardea” fata de dragostea lui Dumnezeu si a semenilor, de multe ori facand milostenii cu cei necajiti, dezbracandu-se chiar de hainele sale bune pentru a le da celor saraci.

Vesminte Cuvioasa ParaschevaPentru asemenea fapte nu de putine ori este certata de catre parinti. Fara stirea stirea lor pleaca la Constantinopol, apoi la Ieruslimintr-o manastire de maici, pe malul Iordanului, prin trairea si credinta ei uimind celelalte vietuitoare ale manastiri.

La douazeci si cinci de ani ingerul Domnului i se arata in vis poruncindu-i sa se intoarca in tinutul parintilor pentru ca acolo sa-si dea duhul in mainile lui Dumnezeu. Implind porunca dumnezeiasca vine in tara sa unde isi petrece ultimii doi ani la biserica din sat, pentru ca la varsta de douazeci si sapte de ani sa se mute cu duhul in ceruri.Sosind ziua mutarii sale s-a rugat pentru toti, pentru Biserica, pentru slujitori si bolnavi si apoi si-a dat sufletul in mainile Domnului si trupul dupa obiceiul crestinesc a fost inmormantat.

Dumnezeu doreste proslavirea Cuvioasei si astfel descopera moastele sale intr-un chip minunat, alaturi de trupul ei fiind ingropat trupul unui mare pacatos. Sfanta, nesuferind acest trup, se arata in vis unui om imbunatatit cerandu-i sa vin asa-l dezgroape. Cand au ridicat capacul sicriului au observat ca trupul sintei era neputrezit si chia mai mult de atat, raspandea in jur miros de buna mireasma.o femeie bolnava care s-a nimerit acolo, atingandu-se de sfintele ei moaste s-a vindecat pe loc, un copil ce orbise a fost adus de parinti la locul acela si atingandu-se de trupul sfintei si-a primit vindecarea in data. L-au ridicat si l-au asezat in biserica Sf. Apostoli. [ii]

Sfintele moaste au fost apoi aduse in cetatea Tarnovei, capitala bulgarilor, iar de aici la Belgrad, apoi la Constantinopol. Patriarhul Partenie al Constantinopolului lauand bani de la domnitorul Moldovei, Vasile Lupu ca sa plateasca datoriilepatriarhiei, a daruit sfintele ei moaste, îmbrăcate fiind cu un veșmânt sfânt, de care se leagă un blestem foarte puternic. Mai exact, moaștele sunt acoperite de un veșmânt ce datează din anul 1641 și pe care este pus un sigiliu, unde este menționat blestemul domnitorului Vasile Lupu și al Mitropolitului Varlaam: “Blestemat să fie cel care va împrăștia vreodată Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva”.Acestuia i-a mai fost adaugat inca un vesmant securizat cu sigiliul Mitropoliei Moldovei peste care este asezat vesmantul brodat pe care il ating credinciosii.

Veșmântul Sfintei se face după un ritual special, în atelierele Arhiepiscopiei. Croitorii obișnuiesc să țină post și să se roage înainte de a începe lucrul. Veșmintele se schimbă de 5 ori pe an, după cum urmează: cu o seară înainte de pelerinajul  Calea Sfinţilor, după ziua hramului din luna octombrie (acum veşmintele sunt schim­bate în primul rând pentru că ele se murdăresc),de Crăciun, Sfânta primeşte un veşmânt nou,la începutul Postului Mare (acum acesta are o culoare mai închisă tocmai pentru a sublinia perioada pos­tului atât de important pentru creştini),în ajunul Învierii Mântui­torului Iisus Hristos veşmântul este schimbat iarăşi cu unul alb (el rămând până după Rusalii) şi, în sfârşit, după Perioada sărbă­torilor închinate Învierii, Sfânta Parascheva primeşte un nou veş­mânt, acesta fiind schimbat la următoarea sărbătoare a Sfintei din luna octombrie.Toate vesmintele schimbate se dăruiesc de către Înalt Pre Sfinția Sa Teofan Mitropolitul Moldovei, unor biserici din țară și străinătate, care au hramul Sfintei.( peste 250). În timpul schimbarii vesmintelor Catedrala se închide, mai întâi se cântă Troparul Sfintei Parascheva :”,Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău”, apoi fiecare preot se închină şi sărută moaştele. Lângă raclă sunt aşezate două mese special pregătite pentru această ocazie. Pe acestea sunt aşezate sfintele moaşte. Vechiul veşmânt este prins peste moaştele Sfintei Parascheva cu mai multe agrafe care sunt înlă­turate acum, sfânta rămânând doar în vechiul acoperământ sigilat de domnul Vasile Lupu şi Mitropolitul Varlaam al Moldovei (se spune că acela este veşmântul în care s-au adus sfintele moaşte ,de-a lungul timpului formandu-se nişte găurele, dar purtand sigiliul ocrotitorilor nu poate fi schimbat).Ceremonia schimbării veşmântului presupune o trăire sufletească deosebită. Părintele Arhimandrit Constantin Chirilă, întrebat fiind cum se pregăteşte pentru acest moment, a răspuns că „aşa cum preotul se pregăteşte pentru Sfânta Liturghie şi Sfânta Împărtăşanie, tot la fel şi noi ne pre­gătim pentru întâlnirea cu Sfânta Cuvioasă Parascheva”.

Despre sigiliul aşezat pe acoperământul Sfintei Paras­cheva în timpul în care moaştele au fost aduse în Moldova avem câteva informaţii care arata ca el apartine domnitorului Vasile Lupu si mitropolitului Varlaam al Moldovei, despre cel de-al doilea rând de sigilii nu se cunosc foarte multe lucruri. După toate probabilităţile, acest al doilea sigiliu a fost aşezat peste pri­mul acoperământ cu sigiliu de ceară imediat după momentul ar­derii raclei Sfintei Parascheva la Mănăstirea „Trei Ierarhi”. Şi acest sigiliu este aşezat peste un rând de acoperăminte pe care le sigi­lează fără posibilitatea de a se umbla sub el. Spunem că acest sigiliu ar aparţine secolului al XIX-lea pentru că menţiunile refe­ritoare la arderea raclei Sfintei Parascheva amintesc de sigiliul de ceară roşie pus din vechime. Astăzi, acest sigiliu nu mai poate fi văzut din cauza celui de-al doilea sigiliu de ceară. Al treilea sigiliu a fost aşezat peste un acoperământ cusut, în zona picioarelor Sfin­tei Parascheva, în timpul păstoririi în Mitropolia Moldovei şi Bu­covinei a Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan. Spre deosebire de sigiliile anterioare, acesta este realizat din plumb şi are însemnele Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

După ce este îndepărtat veşmântul vechi, în jurul moaştelor sfintei este înfăşurat un veşmânt nou, care se prinde cu agrafe pe partea din spate în diferite locuri. După mărturia părintelui Arhi­mandrit Dosoftei, mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din laşi, „Coroana pe care o vedem în zona capului Sfintei vine, de fapt, peste gât şi peste faţă. Această coroană fixează veşmântul ca peo broboadă. După aceea, se schimbă şi pernuţele care sunt în raclă ‒ pernuţa de la  capul sifntei şi pernuţa de la picioare”. Prima coroană aşezată pe capul Sfintei Parascheva a fost rea­lizată din argint şi era îmbogăţită cu câteva pietre preţioase. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate momentul în care a fost realizată această coroană, cel mai probabil ea a fost executată în timpul Mitro­politului Iosif Naniescu (1875-1902), fiind contemporană cu racla realizată în 1891. Analizând atât argintăria, cât mai ales modul de confecţionare al acesteia, nu este exclus ca această coroană să fi fost realizată tot de meşterul Gheorghe C. Ropală din Iaşi, fie la comanda doamnei Ana Botez, fie la cea a mitropolitului Moldovei. Această coroană se păstrează astăzi în patrimoniul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

O altă coroană închinată Sfintei Parascheva a fost făcută de o creştină din oraşul Piatra Neamţ împreună cu familia sa, înainte de anul 2007. Aceasta era din aur masiv, dar foarte subţire. Deoarece, în decursul unui an, veşmintele Sfintei Parascheva sunt schimbate de mai multe ori, coroana nu a rezistat din cauza inflexibilităţii sale şi s-a fisurat în mai multe locuri.Şi această coroană se păstrează în patrimoniul Mitropoliei şi cel mai probabil va fi expusă în viitorul muzeu mitropolitan.

Actuala coroană a fost comandată în anul 2007 (10 iulie) de Doamna Mariana Bodo din Bucureşti, după ce, cu un an înainte, participase la hramul Sfintei Parascheva. Cu acest scop a fost dusă la Bucureşti şi vechea coroană din argint, după aceasta realizându-se noua coroană, din aur. Coroana a fost confecţionată în atelierele Monetăriei Statului după modelul din argint, are 1700 gr. şi este realizată din aur masiv de 18k. Mai mult, şi această coroană a fost făcută de două ori, în primă fază ea fiind mai puţin flexibilă. Pen­tru că exista posibilitatea ca şi aceasta să se fisureze, a fost retopită şi refăcută după specificaţiile primite de la donatoare. Coroana, deosebit de frumos realizată, este acoperită cu pietre preţioase.

 De menţionat că, începând cu anul 2013, există o condică specială păstrată în care se precizează când s-a schimbat veşmântul, cine a participat la acest ritual şi dacă s-au semnalat nereguli privitoare la veşminte, sfintele moaşte etc. De fiecare dată când este schimbat veş­mântul Sfintei Parascheva, în această condică se semnalează dacă ultimul sigiliu este intact sau deteriorat, apoi este pus veşmântul cel nou, se curăţă şi racla sfintei, pentru că în timp se adună praf, bucăţele de busuioc, foi împăturite. După ce este aşezat veşmântul cel nou, veşmântul vechi este împăturit şi dus la Reşedinţa Mitro­politană. Aici secretarul mitropolitan are o listă, întocmită cu bine­cuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, în care sunt trecute toate veşmintele şi parohia la care trebuie fiecare dintre acestea să ajungă. După ce este aşezat veşmântul cel nou pe sfintele moaşte şi după ce s-a terminat de rostit Acatistul Sfintei Parascheva, preoţii participanţi, cântând troparul sfintei, aşază cu multă evlavie şi grijă moaştele sfintei în raclă.[iii]

 

[i] Marcu cap. VIII, 37

[ii]Preot Silviu Pop,Cuvantari bisericericesti,Editura Gedo cluj-Napoca 2003, pag.160.

[iii]Pr. Prof Dr. Ion Vicovan, Pr. Cătălin Adumitroaie, Cuvioasa Parascheva, sfânta populară a Ortodoxiei în istoria şi evlavia poporului român, Editura Doxologia, 2011, pp. 240-248.

 
Top